E o înregistrare așa cum mi-a apărut în cap ideea. Aceasta pentru că din ce în ce mai mulți oameni declară că vor să fie independenți. Și așa apar rupturi de suflet.
Deplin e, poate, călugărul din vârf de munte care mănâncă rădăcini. Dar și el depinde de natură să fie bine. Și de Dumnezeul lui, indiferent de ce religie ar avea. Și, mă întreb, dacă el meditează sau și-a propus să fie independent sau înțelege că, de fapt, suntem interconectați?
Până la urmă: suntem independenți sau autonomi? Când suntem liberi?
Într-o societate conectată e ce ne dorim? Cum ar fi să fii deplin independent, fără să interacționezi cu alții? Cum ai putea să faci toate acele lucruri pentru care nu ai abilități, timp?
Apoi … libertate. Chiar ești liber? Înainte de toate ești captiv în toate acele gânduri care … doar tu le știi.
Oare nu cumva, tocmai această iluzie a independenței, neacceptare că nu suntem liberi, a creat cele mai mari anxietăți în timpul lockdown? Te crezi liber și deodată vezi că sunt lucruri exterioare care nu au nicio treabă cu independența. Dimpotrivă.
Apoi… autonom. Da putem fi autonomi. Avem mașini să ne deplasăm pe distanțe mari, bani să plătim bilete de avion. Avem îndemânarea să facem lucruri, surse de venit prin care să plătim lucrurile pe care noi nu le putem face cu mâinile noastre.
Și, ca o contradicție a independenței… câte lucruri mai știm să facem cu mâinile noastre într-o societate în care suntem obișnuiți să plătim pe alții să le facă, adică să depindem de ei? Așadar suntem independenți sau autonomi?
Doar fii recunoscător pentru toate acele lucruri care te fac autonom și nu mai urmări stele. Continuă să fii autonom și doar fă lucruri să rămâi astfel. Urmărind iluzia independenței definită de alții, devii mai dependent de imaginea altora despre lume. Și lumea ta nu e lumea lor.
Știu. Nu sunt niște întrebări sau gânduri comode pentru mulți, dar răspunzând onest mai cad niște schelete din cămară și se apare un loc mai curat… mai eliberat de gânduri ce duc la dependențe toxice.
***
E doar perspectiva mea. Totuși te provoc să reflectezi:
Chiar vrei să fii independent sau vrei să fii autonom? Cum te simți când vezi că depinzi de oameni din jur? Dar când știi că ești autonom?
Nu te simți mai… liber știind că oricum nu e cale să ajungi independent?